marți, 8 septembrie 2009

Printre randuri


Timpul trece prea repede pentru tine cand totul iese asa cum iti doresti si prea greu cand nimic din ce vrei sa faci nu iti iese.E minunat sa stii sa te bucuri de fiecare moment care te face sa zambesti,sa te simti cuprins de mrejele iubirii si sa te inalti ca un zmeu deasupra pamantului si sa te lasi purat de adierea vantului,manat de dorinta de a evada din rutina,din cotidian.
Cand intalnesti fericirea,tinzi sa crezi ca viata pare mai frumoasa,fara abateri sau griji,si chiar asa e.Pana la urma viata e cel mai frumos"lucru",iar fiecare dintre noi are rolul sau aici,pe Pamant.
Deseori ne plangem ca viata ne-a lovit si ne-a azvarlit in cele mai mlastinoase ape si in cele mai urate vise dar..de cele mai multe ori ne-o facem inevitabil cu propriile maini si asta doare cel mai tare.Ba chiar mai mult,ma intreb de ce trebuie sa ajungem cateodata la marginea prapastiei ca sa ne dam seama de un lucru care la momentul potrivit ar fi putut avea un efect deosebit?!De ce ne grabim sa luam decizii pripite iar mai apoi sa le regretam?!Sunt multe nedreptati in viata,insa cel putin eu,personal,fara sa mai cantaresc gravitatea lor,am reusit sa trec peste orice.
Trebuie sa renuntam la mentalitatea asta si sa avem limite si principii stabilite cu cap , sa iesim din anonimat prin tot ce avem mai bun, sa vrem sa devenim oameni cu adevarat si sa nu ne limitam la nimicuri,ci sa avem pretentia sa fim mai buni iar intr-un final,privind inapoi sa vedem doar lucruri frumoase,amintiri placute iar amprenta fiecaruia dintre noi sa fie lasata sa dainuiasca in timp.

Un comentariu: